As vrea sa subliniez cateva aspecte care mi se par importante atunci cand un copil urmeaza un program de terapie de integrare senzoriala.
1. Nici un copil nu trebuie sa inceapa ore de terapie fara a trece printr-o evaluare atenta, care sa vizeze modul cum creierul proceseaza informatiile din fiecare sistem senzorial . Aceasta evaluare fizica, in care terapeutul constata care sunt reactiile la diverse stimulari, trebuie sa se finalizeze cu un raport scris.
2. Activitatile pe care copilul le va realiza in ora de terapie nu sunt identice la toti copiii, chiar daca folosesc aceleasi echipamente.
3. In spatele fiecarei activitati terapeutul trebuie sa urmareasca un scop si sa poata explica parintelui ce urmareste prin acea activitate.
4. Parintele trebuie informat ce s-a lucrat, de ce s-au realizat acele activitati, ce reactii a avut copilul, ce imbunatatiri s-au observat sau, din contra, dificultati. Deci, mai mult decat clasicul „a fost cuminte, cooperant” sau ” nu am putut coopera cu el” sau si mai rau „luati-l acasa si cand n-o sa mai bage lucruri in gura, il puteti aduce din nou” (replica reala).
5. Parintii trebuie sa fie parte activa in procesul de recuperare. Doar sa nu fie coplesiti cu „teme” extrem de multe. Punctual 2-3 activitati pe care sa le realizeze, care sunt posibile de continuat acasa si care nu necesita un timp indelungat.
6. Copilul trebuie sa fie ascultat, in sensul ca prin manifestarile lui, verbale sau nonverbale, prin autostimulari sau anxietati, ne comunica nevoile lui din acel moment.
7. E nevoie sa se tina cont de starea copilului din acel moment si sa nu ramanem intr-un cliseu de activitati de la care nu ne abatem. Important e sa ii creez o stare emotionala si energetica cat mai echilibrata, astfel incat sa poata functiona cat mai bine.
8. Sa nu avem pretentia ca un copil mic sau un copil cu un nivel de dezvoltare de 3-4 ani sa aiba capacitatea de autoreglare. El inca are nevoie sa se coregleze cu noi. Deci atentie la ce ii transmitem prin atitudinea, tonul vocii si chipul nostru.
9. Sa nu minimalizam sau sa consideram nereale fricile, defensivitatile copilului. Pentru el sunt cat se poate de reale si importante.
10. Sa mentinem pe cat posibil o atmosfera de joc, incredere, provocari adaptate potentialului copilului, incat sa fie motivat si echilibrat.