Terapia de integrare senzorială vine în întâmpinarea nevoilor persoanelor cu deficiențe de procesare senzorială, având ca principal obiectiv creșterea calității vieții acestor persoane.

Dr. A. Jean Ayres a început să pună bazele teoriei de integrare senzorială încă din anii 1950, iar munca sa a fost pentru prima dată publicată în cartea ”Integrarea senzorială și copilul”, în anul 1970. Ayres a făcut cercetare, dar a și lucrat direct cu copiii, pentru a ajuta familiile dezorientate și intrigate de manifestările copiilor lor.  Munca sa a fost continuată și completată  ulterior de terapeuți ocupaționali din întreaga lume.

În România, terapia de integrare senzorială a pătruns târziu și, deocamdată, este oferită în principal copiilor cu diverse nevoi speciale. Totuși, trebuie subliniat faptul că deficiențe de procesare senzorială poate avea orice persoană, indiferent de vârstă, sex, educație sau existența unei patologii.

Când procesarea senzorială nu este adecvată, creierul persoanei oferă un răspuns nepotrivit stimulilor senzoriali veniți pe diferite canale senzoriale. Astfel, se produce un răspuns dezaptativ, adică o reacție exagerată sau o lipsă de reacție la anumiți stimuli, fapt ce influențează funcționalitatea, dar și starea emoțională a persoanei.

Deficiența de procesare senzorială se poate manifesta la aceeași persoană, pe unul sau pe mai multe din cele 8 sisteme senzoriale: vizual, auditiv, olfactiv, gustativ, tactil, vestibular, proprioceptiv și interoceptiv.